Mi se face poftă de somn, de un somn din acela profund, liniştit, plin de vise şi de zâmbete cu ochi închişi. Un somn adânc, în care închid ochii imediat ce pun capul pe pernă, în care simt liniştea cum mi se scurge printre muşchii osteniţi. Un somn precedat de un clinchet de clopoţei ce-mi răsună în creier, pregătindu-mă, parcă, să-mi gust dulcile iluzii din timpul nopţii. Un somn dulce-acrişor, care mă-mbată cu plăcerea de a trăi în plus, care-mi îmbie carnea cu însufleţiri la care tânjesc de cine ştie când, ca apoi să permită razelor de soare să-mi săgeteze pleoapele, invadându-mi ochii cu lumina; iar eu să mă trezesc, înfrântă.
Mi-e dor de un somn care să mă amăgească; un somn lung, bolnav, din care să mă trezesc mai obosită, abandonată cu speranţa să mai dorm încă o dată.
Vreau cearşafuri noi, proaspăt spălate, proaspăt aşternute; proaspete şi reci, ca petalele de trandafiri. Vreau sa dorm în aşternuturi noi, să mă întind pe tot patul şi să nu reuşesc să cuprind întinderea toată, rece şi parfumată şi netedă şi impecabilă. Ah, şi cum m-aş arunca în ele! Şi cum m-aş îmbăta cu parfumul lor ca dintr-o sticlă de lichior! Şi aş netezi cu mâna, apoi, tot ce am şifonat.
Aşa mă simt şi cu tine, băiat somnoros. La fel de copleşită de prospeţimea cearşafului ca de zâmbetul tău copilăros, doritoare să sechestrez aşternutul cât să te iau în braţe, aşa îngrijorată să nu stric ţesătura cât să nu te pierd.
Tu, băiat care doarme ziua, adu-mi, te rog, o pernă. Ori, mai bine, fii tu perna mea. Şi pătura mea, da... Niciodata nu dorm dezvelită. Încălzeşte-mă şi ţine-mă bine-bine şi nu-mi da drumul decât când va fi să mă trezesc. După, mângâie-mă uşor şi sedu-mă să adorm din nou. Veghează-mi somnul, ai grijă să-mi fie bine, de parcă ar fi ultimul meu vis, de parcă aş muri şi tu ai rămâne al nimănui.
Tu, băiat care nu doarme noaptea, şopteşte-mi tot ce eu nu îndrăznesc să visez şi fă-mă să trăiesc dincolo de reverie. Pune-mi o scoică la ureche ca să înot în mare, pune-mi o piersică pe buze ca eu să mă văd la marginea unei livezi, pune-mi o floare în păr ca să mă plimb într-o grădină, pune-mi un o pană îmbibată în cerneală şi du-mă în bibliotecile cetăţilor recent pavate. Iar dacă mă trezesc, tu continuă să mă ţii de mână.
