Unul dintr-o mie

o picătura de ceară topită
o petală uscată de trandafir
un strop de cerneală albastră
o scoică ciobită eşuată la mal
o urmă a pasului călătorului
o pagină desprinsă dintr-o carte uzată

Tricoul favorit pe care îl purta cât de des avea ocazia, acum îi este mic. 
Tricoul care acum zace în dulap.

strigătul fetei luate pe sus de iubitul ei
râsul copilului mângâiat de iubire
suspinul de plăcere al femeii îndrăgostite
răsuflarea de uşurare a mamei îngrijorate
sughiţul bărbatului care râde prea mult
surâsul tău când te ademenesc cu dulciuri

Băieţelul îşi mărturiseşte sentimentele fetiţei, iar ea chicoteşte.
Chicotitul dulce, nevinovat, al unui lipsit-de-experienţă

mirosul pâinii calde
mirosul bobocului de floare
mirosul asfaltului plouat
mirosul cărţii noi
mirosul ierbii tăiate
mirosul pielii mele ude

Miroşi ca o chitara dezacordata după extenuarea corzilor. 
Miroşi a cântecul care luminează strazile.
Eşti parfum.

Arsă aproape toată

    Încerci să-mi stingi iubirea ca pe o ţigară. O zdrobeşti cu boală de o bucată de sticlă, repede, cât mai repede, ca să nu te prindă nimeni că o savurezi ca ceva glorios, să nu te vadă nimeni cât te-ai bucurat de ea, că ţi-a dat pace, linişte, coerenţă. Ţi-a dat un sens, cumva.
    O arunci grăbit în ţărână, impunându-ţi să nu ai remuşcări, să uiţi de bucuria pe care ai avut-o când ai simţit-o prima oară pe buze, când ai inspirat prima dată iubire.
    O arunci grăbit în ţărână, de parcă ar ieşi ceva de acolo. Ai omorât-o! N-are ce să mai iasă...
    Mai aveai măcar un centimetru de tras în piept, n-ar fi trebuit să o arunci de pe acum. Aş putea să-ţi dau alta, ştii, dar n-ar mai fi la fel, cum nici dependenţii de droguri nu mai primesc ce au luat prima oară. Ce e bun s-a dus, dependeţa a rămas, iar tu eşti nevoit să te mulţumeşti cu un substituent de marfă bună.
    Te aştept acolo unde ţi-am suflat în faţă fum pentru prima oară.