Amărăciune

Gust amar de adevăr
iese și din buzele
cele mai delicate și mai gingașe;
buze care îmbie și care alină.
Săgeți scrutătoare de discordie
aruncă și ochii
cei mai blânzi și mai priitori,
ochi care dezmiardă și care înfloresc
sentimente.



Oameni împovărați cu învălmășeala
uită
și se uită
unul la celălalt
și caută icoane de idei
în pietrișul amestecat cu cioburi de oglindă.
Și-n calea lor,
dau cu piciorul în diamante
imperfecte
și străine acestei lumi.
Rătăcesc și se bucură
la fiecare fărâmă lucioasă de piatră
netedă și ușoară,
goală.
Și se taie într-un ciob
și-mproașcă cu sânge și ocară
tot prundișul.




Buze care-mbie, ochi care dezmiardă,
nimic nu iartă amărăciunea.