Îmi place să privesc cum se toarnă
vinul roșu în pahare. Obișnuiam să beau mereu acum două veri, mai mult pentru
plăcerea mea de a-l urmări cum se scurge, iar starea de vulnerabilitate de după
era absolut încântătoare. Pe masă sunt două pahare mari, lângă o lumânare,
lumina căreia trădează urmele de vin și de buze de pe ele.
Bătăi accelerate de inimă, picături
de sudoare curgând șiroaie pe spatele meu. E ca un vid, iar liniștea parcă are
ecou. Se simte apăsător totul, o cameră prea mică, aer prea puțin. Se pare că
doi sunt prea mulți.
Te apropii. Suntem ca două fitiluri
pe cale să ia foc. Mă îmbrățișezi strâns, iar eu mă încolăcesc în jurul tău.
Îți simt carnea între dinții mei și sângele cum țâșnește din buzele tale.
Urmăresc cu degetul linia gâtului și îți imprim o inimă lângă ureche. Îți
surprind respirația greoaie și lacomă, pulsul meu a luat-o razna. Am urmele
tale peste tot pe corpul meu, ca niște amprente. Îmi înăbușă identitatea, cred
că acum sunt tu.
Mă simt vorace, avidă. Nu credeam că
îți poți da seama când ți se măresc pupilele ori cât de tare ard ele în ochi,
până să mă uit la tine. Mă privești o clipă cât o eternitate și zâmbești.
Găsesc arsuri provocate de buzele tale
vineții pe toată pielea mea. Probabil am ajuns la temperatura de 78*C. Fierb.
Trupurile noastre transpirate se încordează de parcă ar vrea să se rupă, de
parcă sufletele ar vrea să le părăsească. Mă atingi cu buricele degetelor până
îmi pierd firea. Pregătește-te de răzbunarea mea acum: urmează să vină zeci de
săruturi sufocante, care îți iau suflul.
E un joc de cucerire, unde rolurile
de pradă și de prădător alternează. E plin de patimi, iar fiecare se jertfește
pentru mai mult; o luptă între iubiri, iar unul încearcă să-si impună dragostea
în fața celuilalt. Corpurile noastre sunt trupele noastre. Războiul începe și
amândoi vrem să ne dovedim iscusința, amândoi vrem să câștigam. Lucrul minunat
este faptul că asta chiar e posibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu